M-am născut în comunism și am prins toate regimurile de atunci și până acum în țară – nu am locuit înafară, deși am ajuns în multe locuri din lume. Pot face o comparație între ele din perspectiva mea ca simplu cetățean, iar ulterior antreprenor. La Revoluție eram mică, însă nu atât de mică încât să nu-mi mai amintesc situația apăsătoare de opresiune și lipsuri, de raționalizare a alimentelor, de frică să nu deschizi gura față de cine nu trebuie, cele 2 ore în care se lua curentul seara pentru că trebuia să se facă economie și toate celelalte.
Totuși, ceea ce îmi amintesc cel mai pregnant este faptul că nu știai nimic, nu erai lăsat să știi și nici să faci ce vrei, nu puteai să ieși din linie fără să te uiți peste umăr de teamă că va veni cineva după tine. Revoluția a adus cu sine o eliberare, fiecare putea să spună orice despre oricine, să plece când vrea (nu chiar unde doream pentru că aveam nevoie de vize, dar era un progres) și în primul rând să aibă opțiuni. Asta a contat cel mai mult deoarece înainte, chiar dacă doreai să faci ceva nu existau opțiuni. Nu puteai face antreprenoriat în comunism decât dacă ai fi confecționat coroane funerare sau flori de pus în piept la nuntă.
Bunicul meu a murit cu convingerea că va veni o vreme când se vor da pământurile înapoi … și a venit acea vreme … din pacate el nu a mai ajuns să vadă lucrul ăsta, s-a pierdut in 1988.
De ce mi-am amintit de vremurile acelea? Pentru că atunci, demult, mi-am jurat că eu nu voi fi niciodată neputincioasă, voi fi în stare să-mi creez singură calea, nu mă voi lăsa dirijată de alții și nici nu voi sta să aștept să mi se dea ceva. Totuși, în toată perioada asta am avut un deja-vu. Parcă m-am întors în timp în vremurile când cineva trebuia să știe tot ce faci, tot ce vorbești, cu cine faci, cu cine vorbești. Nu e deloc plăcut, iar acest lucru îți reduce valoare ca ființă umană.
Libertatea este cel mai de preț bun, iar cine o cunoaște măcar o dată nu se mai întorce nicicând în sclavie, fie ea și cea modernă. Cenzura și limitarea socială, nu doar antreprenorială își va pune mult timp amprenta în mentalul colectiv ca un risc major pe care nu l-am luat niciodată în calcul până acum. Vom putea avea o viață normală după pandemie? Poate că da, dar va trece mult timp până atunci. In orice caz, normalitatea va fi puternic redefinită până la finalul acestui an. Nu vreau să fac referire la tot felul de citate motivaționale cu regasirea de sine sau în sânul familiei, ci la faptul că toți cei care și-au dorit demult o vacanță și au ajuns să fie secrestrați în hoteluri de 4 stele nu au fost mulțumiți. De ce? Pentru ca de fapt nu doreau să fie acolo. Sechestrarea la 4 stele tot inchisoare se cheamă fie ea și în condiții de lux, iar în acele momente îți dorești să dormi pe o bancă în parc dar să fii liber.
Idealul de realizat este bun atunci când coincide cu scopurile noastre, dar acum, cu toții am fi dorit să fim în alte părți și să facem altceva. Antreprenorii care vor supraviețui se vor reorienta, dar întotdeauna își vor aduce aminte de 2020 ca fiind un an care le-a schimbat perspectiva – în bine sau în rău, rămâne de văzut în funcție de capacitatea fiecăruia. Și … cel mai important, își vor dori din nou libertatea de a alege, de a putea realiza ceva, de a pune în aplicare propriile idei.
Partea bună a crizei este că s-a văzut posibilitatea unui alt mod de lucru la instituțiile statului, ceea ce nu s-ar fi întâmplat prea curând în alte condiții. Partea rea, însă, este faptul că această criză a venit într-un mod la care nu se aștepta nimeni. Toți analiștii financiari așteptau încă de acum un an o criză care să provină din China (din cauza datoriilor foarte mari acumulate), iar spre surprinderea noastră aceasta a venit din China … însă nu cum a fost preconizat! Acum economia Chinei merge bine pentru că Partidul Comunist Chinez a cumparat la prețuri derizorii acțiunilor tuturor companiilor străine care activau pe teritoriul Chinei (atunci când acestea au scăzut foarte mult din cauza virusului), iar în prezent datoriile au fost echilibrate.
Ce facem noi, restul lumii? Încă încercăm să ieșim din buimăceala care ne înconjoară. Unii au înțeles ce se întâmplă, dar marea majoritatea nu prea. Am văzut că mulți antreprenori au preferat să ia șomajul tehnic de la stat, în loc să-și țină deschise afacerile și să încaseze în continuare venituri chiar dacă nu erau pe lista activităților sistate de autorități. Eu am lucrat și am ieșit din casă în fiecare zi și am adus la zi toate acele lucruri de care nu am avut timp niciodată până acum. Am certitudinea că nu voi intra nici în depresie și nici în faliment după această criză pentru că am vrut să mă mențin în primul rând într-o bună formă mentală. Dacă lași gândurile negative și fataliste să te înconjoare și nu te lupți să găsești soluții, bătălia este pierdută din start. Eu voi ieși cu o energie bună din această criză pentru că am rezolvat toate acele codițe lăsate neterminate până acum, mi-au venit idei noi pe care abia aștept să le pun în aplicare și nici nu m-am îmbolnăvit/panicat/stresat, ci am luat-o ca pe o oportunitate care să mă scoată din zona de confort.
Poate veți spune că nu toate afacerile se pretează la lucrul acesta. Da, nu se puteau preta cele care au fost închise în mod expres de către guvern, însă multe din celelalte au considerat că e mai bine să fie suspendate pentru a nu plăti chirie, utilități și altele, lucru care le va scoate din ritm.
Deci, libertatea noastră ca antreprenori va mai fi la fel? Rămâne de văzut în umătorii 2 ani.
Pentru a încheia într-o notă optimistă pentru unii, pesimistă pentru alții, ceea ce s-a întâmplat acum reprezintă din punct de vedere astrologic o previzualizare a următorilor 3 ani (aproximativ) … așa încât … țineți-vă bine!
Lasă un răspuns